Investițiile realizate de către administrația publică au fost în ultimile 12 luni la cotele cele mai scăzute din ultimii zece ani. Guvernul României pare să fie într-un interimat deja permanentizat. Nimeni nu face nimic cu gândul că va sta acolo doar câteva luni, toată lumea este pusă pe fugă și pe furat.
Ne apropiem deja de luna martie și România nu are buget după care să funcționeze. Ce înseamnă acest lucru? Că nu se pot porni investiții noi, cele vechi suferă întârzieri mari la plată, iar administrațiile locale funcționează în regim de avarie. În acest ritm mai devreme de luna mai nu se vor aproba bugetele la nivel local, deci abia prin iunie reîncep plățile și se poate da drumul la noi licitații.
Bani ar fi și dacă nu sunt ar trebui să fie printați, dar numai pentru investiții, pentru ca ei să fie rulați de câteva ori în economia reală, astfel încât efectul inflației să nu fie proporțional cu cel cauza de introducerea de monedă suplimentară în economie.
România nu este o țară ce trebuie să funcționeze cu un deficit buget de 1-3% și asta pentru că avem nevoie de dezvoltare. Important este ca acest deficit să nu fie generat de creșterea nejustificată a salariilor din administrația publică, de angajări suplimentare pe bază de clientelă politică.
De ce ne impun alții acești deficit? Deoarece ei au surplus de bani și preferă să existe state care să îl preia sub formă de împrumuturi. Cîțu, ce nu a reușit să își administreze eficient propriile împrumuturi, cele personale, a fost pus să repete scena la un nivel mai mare.
România are nevoie de bani pentru autostrăzi, spitale, școli. Sute de unități de învățământ mai au încă grupuri sanitare în afara clădirii și nu oferă condiții decente de funcționare.
În acest timp Ungaria se pregătește să trimită un mic rover pe Lună ca să descopere apă.
Gândim la scară mică și asta ne ține jos. Ne uităm prea mult în jos și prea puțin spre cer.
De ceva timp ni se flutură și banii europeni prin față, însă acești bani europeni vin cu prea multă birocrație față de ce poate suporta România. MDRAP a demonstrat prin programul PNDL că lucrurile pot funcționa și pe repede înainte și atunci ar trebui banii europeni să fie direcționați după acest model.
România este capabilă să folosească eficient acești bani, însă trebuie birocrația redusă la minim astfel încât să îi putem face față. La orice euro cheltuit pentru a construi o școală din fonduri europene un alt euro se pierde într-o administrație europeană fără de efect și birocrația necesară accesării.
Noi facem programe de integrare socială că așa îi place lui Dan Barna, în loc să investim în infrastructură, acolo unde avem specialiștii și companiile românești capabile să facă performanță.
Europa are niște nevoi, România altele. Cineva trebuie la Bruxelles să explice acest lucru, ori se pare că nu are cine.