În 1931 a fost găsită la intrarea unei peșteri din Pirinei o scoică marină de 30 de cm și, la prima vedere nu părea cu nimic deosebită. Analize făcute în ultimii ani cu tehnici moderne au arătat că uriașa scoică era un instrument de suflat ce fusese modificat în mai multe moduri acum 17 milenii. Un muzician a cântat recent la acest corn preistoric și în articol puteți asculta cum sună
Specialiști din Toulouse au studiat scoica uriașă și au constatat că a fost găurită în mai multe locuri pentru a fi ținută mai ușor în mână și, probabil, pentru a scoate anumite sunete.
Mai mult, au putut fi detectate la interior urme de pigment roșu similare cu cele găsite pe pereți peșterii Marsoulas în care cornul a fost descoperit, semn că există o legătură între acest instrument de suflat și picturile din peșteră și, probabil, oamenii suflau în acest instrument chiar în peșteră unde acustica era deosebită și scena trebuie să fi fost impresionantă pentru acele vremuri.
Studiul publicat în revista Science Advances a ajuns la concluzia că scoica a fost modificată astfel încât să fie un instrument funcțional de suflat. Ca să dovedească asta, un muzician din Toulouse, Jean-Michel Court, a suflat în corn și pot fi auzite trei note muzicale.
Se poate bănui că în acest corn oamenii suflau la anumite ocazii speciale, în cadrul unor ritualuri în care, spre exemplu, erau invocate diverse spirite sau când erau chemați la adunări membrii comunității.
Scoica este din specia Charonia lampas și a fost adusă peste 200 de km de la mare până la peștera unde a fost folosită și redescoperită 17 milenii mai târziu.
Societăți de peste tot din lume, din Oceania în Europa și din India până în Japonia au folosit cochiliile de scoici pe post de instrumente muzicale sau obiecte sacre.