Prin anul de grație 2011 l-am întâlnit pe George Simion. Erau niște tineri, ca și mine la acel moment, interesați de istorie și de soarta românilor de dincolo de Prut.
Am ajuns să ne cunoaștem datorită înscrisurilor realizate cu mesajul Basarabia e România. Mi-a plăcut și am dorit să fac mai mult. Așa am pus împreună bazele proiectului Platformei Unioniste Acțiunea 20120.
Au venit alături mulți români patrioți și în acest fel am reușit să ducem mesajul unirii până la cel mai înalt nivel. Cu sinceritate spun că în acești ani am întâlnit români adevărați în toate partidele politice, dar nu cu acces în cercul de putere central.
Ca urmare a activității desfășurate alături de frații tineri din Republica Moldova, statul de la Est de Prut ne-a considerat un pericol. George Simion a primit interdicție de circulație și nimeni din România nu a intervenit în favoarea sa. Când spun nimeni mă refer la Klaus Iohannis.
Asta după ce aproape 100 000 de basarabeni au reușit să își vadă țara datorită lui George Simion, după sute de declarații de reunire, după marșuri și manifestații cu zeci de mii de români… Multe s-au petrecut în această perioadă.
Așa s-a ajuns că Igor Dodon și Vladimir Plahotniuc, cei doi oligarhi ce s-au anihilat reciproc dincolo de Prut, au decis că acțiunile unioniste trebuie să se oprească și că ele deja au ajuns un pericol pentru statul Republica Moldova.
George Simion a primit interdicție fără ca cineva din România să îi ia apărarea. Din acel moment pericolul unionist a fost îndepărtat. Fără un lider la Chișinău neîncrederea a început să domine și dezbinarea. Proiectul politic și civic al reunirii s-a oprit în lipsa unui lider autentic.
Intrarea lui George Simion în politică nu este o simplă întâmplare ci o necesitate rezultată din incapacitatea politicului de la București de a răspunde nevoilor românilor.
Fac o pauză să vă povestesc și de unionismul lui Traian Băsescu. Cred că era prin 2012-2013 și acțiunile noastre căpătau vizibilitate. Atunci am purtat o discuție cu reprezentanți ai administrației prezidențiale, nu cu președintele în funcție, Traian Băsescu, și ni s-a spus că terminăm cu acțiunile civice deoarece stricăm apele politice pe la Chișinău și supărăm pe ruși. Cam ăsta era unionismul lui Traian Băsescu la acel moment.
Mi-am dar seama că în România clasa politică este incapabilă să gândescă mare. Realitatea de dincolo de Prut și aspirațiile nu erau deloc cunoscute la Cotroceni sau în palatul Victoria.
Noi ne-am văzut de ale noastre și ei de combinațiile lor politice.
La un moment dat Platforma Unionistă Acțiunea 2012 a făcut un sondaj pe bune cu privire la cum se raportează românii față de fenomenul unionist. A fost o cercetare făcută cu voluntarii noștri, dar o cercetare pe bune. Trei din patru români își doreau unirea cu Republica Moldova și ulterior alte sondaje de opinie au scos în evidență același lucru.