Grecii amestecau vinul cu apă și considerau barbare popoarele care îl beau fără a-l combina în acest mod, pâinea și uleiul de măsline erau de bază, iar carnea era mai scumpă și nu foarte mulți își permiteau să o mănânce des. Acum peste 2.400 de ani, în perioada de glorie a ”orașelor-stat” grecești existau și mâncăruri dezgustătoare precum ”supa neagră” din Sparta, iar ospețele aveau reguli clare, despre care puteți citi pe larg în articol. Despre mai multe tipuri de beție, despre numeroasele feluri de pește și măsline și despre cum vedeau filosofii de atunci mâncarea și cumpătarea puteți citi mai jos.
Informația pe scurt:
- În anul 431 î e n se estimează că Atena avea o populație de peste 300.000 de locuitori. Atena era bogată deoarece pe teritoriile pe care le stăpânea se aflau multe mine de argint, dar și fiindcă orașul funcționa precum un mic imperiu, strângând tribut de la alte orașe stat.
- Vinul și uleiul de măsline au fost esențiale pentru greci: ambele puteau fi păstrate mai mult timp și deci se putea face și comerț cu ele. Se crede că au fost produse în Elada pentru prima oară înainte de anul 2.000 î e n. Alături de grâne (pentru pâine, lipii și terci), măslinele și vinul alcătuiesc o ”sfântă treime” a bucătăriei din Grecia.
- Pâinea de grâu era cea mai apreciată și uneori se adăuga vin, lapte, brânză, miere, untură, mac sau semințe de in. Pâinea era umplută uneori cu brânzeturi sau cu stafide.
- Carnea era mai scumpă și cei care-și permiteau mâncau vită, oaie, capră sau porc. Consumau praz, ceapă și varză, mâncăruri bazate pe năut și linte, iar ca fructe erau de bază merele, perele și smochinele.