Neptun, cea mai vântoasă planetă din sistemul solar și singura ce nu este vizibilă cu ochiul liber, găzduiește furtuni uriașe ce pot fi de dimensiunea Terrei, iar în norii din cristale de metan înghețat, temperaturile scad la sub -200 de grade Celsius. Astronomii urmăresc fascinați aceste uragane – mamut ce se desfășoară la peste 4 miliarde km de Terra și se întreabă de ce se mișcă atât de repede și dispar aproape fără explicație.
Neptun este zeul roman al mărilor, iar planeta este un gigant de gheață precum Uranus, dar culoarea albastră este mai puternică pentru că în atmosferă este mult mai mult metan din lumina solară. Dacă lumina de la Soare ajunge în 8 minute pe Pământ, la Neptun ajunge în 4 ore.
O singură sondă spațială terestră a ajuns la Neptun, Voyager 2, în 1989, sondă ce a fotografiat o mare pată de culoare închisă despre care se crede că ar fi fost o breșă în compoziția de metan a atmosferei. Această gaură a dispărut apoi. Voyager 2 a făcut 12 ani până la Neptun, cu o viteză medie de peste 65.000 km/h și s-a apropiat la 7.000 de km de polul sud al planetei.
Mega – furtuna observată atunci, de dimensiunile Terrei, a fost denumită ”Marea Pată Neagră” și a ajuns să fie cunoscută sub numele ”the original Great Dark Spot” fiindcă alte furtuni gigantice migratoare au fost descoperite. Voyager 2 a descoperit atunci și un uragan mai mic, dar tot plimbăreț, denumit Scooter de către astronomi.
Șase furtuni uriașe au fost observate pe Neptun cu ajutorul Voyager și a telescopului Hubble în ultimele trei decenii, iar estimarea este că, în medie, o mega-furtună durează între doi și cinci ani și longevitatea are legătură cu mărimea furtunii. În comparație,