„Dosarul Revoluției” este și azi dispărut în neantul Justiției din România. Toți președinții care s-au instalat la putere peste jertfa tinerilor din decembrie 1989 au promis și chiar s-au bătut cu pumnul în piept că vor face dreptate pentru victimele de atunci și vor reda adevărul, pentru cei de azi. Au trecut 31 de ani. Părintele Justin Pârvu a sintetizat minunat, cu darul său duhovnicesc, teatrul ieftin jucat în fața națiunii de toți acești politicieni ai mascaradei de după 1989. Iată două extrase din interviurile sale, puse împreună de revista Atitudini a Mănăstirii Paltin – Petru Vodă, la 22 decembrie 2020:
Părintele Justin Pârvu: După ’89 toate partidele care s-au format, s-au format pe baza acestui bloc comunist. Din blocul ăsta comunist a apărut apoi ciupercăraia de partide de astăzi, dar au aceeași rânduială, aceeași concepție, aceeași gândire comunistă. Pentru că ei au știut și știu întotdeauna să joace un teatru foarte elegant în fața unei națiuni
care e indusă în eroare de toată manevra asta politică. Și au o
experiența de atâta vreme, încât nu le poți sta în față cu adevărul, cu
cinstea, cu corectitudinea.
Sunt multe probe că ar fi falsificat revoluția și că Gorbaciov a avut un rol important în formarea Guvernului postdecembrist.
Păi nu vezi acuma că aceleași fețe apar în mai toate manifestările
importante politice? Parcă nu ar mai exista în lumea asta a noastră
politică alți bărbați și oameni care au avut o valoare și au o
activitate în cadrul național și unii care au murit pentru realizarea acestei
nații. Politicienii de azi stau acum și benchetuiesc pe ruinele și osemintele martirilor, celor care au luptat. E adevărat că așa se întâmplă, unii mor și alții poartă decorații, dar chiar în halul acesta? E mârșavă toată politica asta.
Comunismul din România nu se schimbă așa de ușor, așa cum și poporul
evreu a trebuit să stea atâția ani în robie ca să dobândească pământul
făgăduinței. Așa și aici, trebuie să treacă timp ca să piară din neam
în neam sămânța de comunist. Și astfel trebuie să ai răbdare, pentru că Dumnezeu îngăduie. Iar
acești politicieni sunt oameni care au o experiență foarte adâncă,
crescuți la Moscova, crescuți în centrele astea mari politice de manevră
și nu ai cum să reziști în fața lor. Deci tot politică comunistă se
desfășoară în continuare. El își pune în sfârșit o eșarfă cu care
mărșăluiește în fața poporului. Și care popor? Care nu mai există? În urmă sunt însă martirii de la Timișoara, martirii revoluției, pe care acum calcă în picioare. Jertfa lor îi mai ustură.
Și de ce a pornit tocmai de la Timișoara?
Timișoara sigur că e un centru cu multe influențe străine și oarecum
sub influența asta nemțească și maghiară; au alt contact de zone și
poliție,