Soldatul 4855, cazut in 1917 in luptele de pe dealul Ciresoaia

Ca aproape în orice weekend, „prospectorii” aleg locația și strategia. Atunci locația a fost Dealul Cireșoaia, o reduta importanta în luptele de la Oituz din primul război mondial, aflata intre valea Trotușului și Valea Oituzului. Adică acolo de unde, dacă trecea inamicul, avea drum deschis către zonele intinse care faceau usoara jonctiunea cu celelalte trupe ale invadatorilor; acolo unde romanii s-au luptat cu îndârjire pentru a-și apăra fiecare petec de pământ cu orice preț, chiar cu prețul sacrificiului suprem, asa cum vom arata mai departe.

Stăm de vorbă cu unul din prospectori, care ne povestește cum s-au desfășurat evenimentele din acea zi:

Din imaginile din satelit, am văzut câteva tranșee. Nu multe, doar câteva, dispuse strategic pe direcția de apărare, la distanta de câteva sute de metri de acele fortificații de pe Cireșoaia, puternic bombardate de inamici. O zona în care probabil au fost câteva santinele ale armatei romane, cu misiunea de a apăra valea împotriva eventualelor infiltrări inamice nevăzute.

Privind-o astăzi, zona este superba; natura parca vorbește și vântul parca șoptește despre acele timpuri, imagine completata de o ceata timida care a fost prezenta de la debutul acelei zile pana la inserare.

        Zona nu a fost foarte puternic bombardata. In zonele lovite intens de artilerie, găsim mult mai multe schije de proiectil. Aici erau puține, semn ca erau doar de la proiectilele rătăcite și tirul nu s-a îndreptat special în acest loc. Mai ales dacă ținem cont de intensitatea cu care loveau obuzele vârful, aflat la distanta relativ mica…

Am ajuns deja la orele amiezii și nu am găsit decât piese din echipament german și austro-ungar: butoni de manta militara germana, fragmente de grenada germana, sticluța medicala austro-ungara, vârf de casca germana, tuburi de cartușe germane și austro-ungare și unelte (cazmale, lopeți de infanterie).

      Mirarea a fost mare când am realizat ca inamicii au avut poziții foarte avansate fata de linia frontului pe care o cunoșteam noi, din expedițiile trecute. Au apărut însa în scurt timp, și descoperiri cu obiecte specifice armatei romane: schije de grenada F1, fragment de baioneta pentru pușca Lebel.

        Într-un tranșeu aflat pe o poziție de apărare, a fost descoperita o cazma militara. Si încă acolo mai erau obiecte metalice. S-au continuat săpaturile și au apărut câteva gloanțe pentru pușca Lebel și bucăți de piele de la cartușiera. In încercarea de a nu strica cartușiera, s-au continuat săpaturile răzuind cu un cuțit pământul din jurul acesteia. Mai departe, s-au găsit o catarama de rucsac și un fragment de teaca de baioneta pentru pușca Lebel. Astfel a ieșit la iveala o bucata de os, care s-a dovedit ulterior a fi din zona soldului.

In acel moment anunțat autoritățile competente, prin apel la numărul de urgenta 112. In scurt timp au fost prezenți politia locala (Secția de politie stațiune Slănic Moldova) și specialiștii de la criminalistica, care au făcut investigațiile cerute de procedura. De asemenea, echipa de la Brigada Pirotehnica/ISU Bacău, care au ridicat și transportat în siguranță muniția activa descoperita.

S-au descoperit si alte elemente de echipament: catarama de curea (paftaua), butoni militari, bucăți din postav (din îmbrăcăminte), alte catarame de la rucsac, multe cartușe pentru pușca Lebel, împrăștiate lângă și sub oseminte.

Cel mai important obiect este însa plăcuta de identificare a soldatului, care are marcat numărul 4855.

4855… doar un număr pe o bucata de zinc.

Noi i-am spus „Adrian„, după modelul de casca pe care ar fi trebuit sa o poarte atunci. Dar poate avea doar o cușmă…

Adrian ii vom spune pana când ii vom cunoaște numele adevărat, poate ne vor ajuta cei de la Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, sau cei de la Arhivele Militare. Având în vedere contextul descoperirii, sunt doua ipoteze plauzibile în ceea ce privește moartea eroului nostru, Adrian:

– A fost îngropat de către soldații inamici. Poziția lui a fost cu fata în jos, iar stratul de pământ cu care era acoperit nu era mai gros de 15cm. Lipsa pustii ar putea însemna ca a fost luata ca prada de război, la fel și lipsa bocancilor (dacă nu cumva purta opinci).

– A fost îngropat de explozia unui obuz. In apropierea locului unde Adrian s-a prăbușit, au fost descoperite mai multe schije de obuz de dimensiuni mari.

Poate nu vom ști niciodată cu adevărat cum a decedat eroul nostru, însa sper ca vom afla adevărata lui identitate și urmașii lui de astăzi vor putea afla, în sfârșit ce s-a întâmplat cu bunicul sau străbunicul lor. Orice ajutor la identificarea eroului nostru este binevenit. Foarte probabil ca eroul nostru sa fi făcut parte din regimentul 15 infanterie, care a luptat pe dealul Cireșoaia în septembrie 1917 și care a avut doar în câteva săptămâni 2000 de ostași căzuți. In 2017, acolo s-a ridicat un mic monument în onoarea acestui regiment, vizibil din locul în care Adrian și-a găsit sfârșitul eroic.

Adrian a avut parte de primul priveghi, după 101 ani de când nimeni nu a mai știut ceva despre el.

„Adrian” va ajunge, curând speram, într-un cimitir al eroilor, unde va avea parte și de prima slujba, o merita din plin…

El a fost unul dintre cele câteva sute date dispărute în luptele de pe frontul răsăritean, în 1916 și 1917. Acum descoperit, speram ca își va primi locul cuvenit, lângă camarazii sai de lupta.

Inca suntem in cautarea identitatii eroului nostru; pana acum, nici chiar in baza numarului matricol nu s-au descoperit in arhivele militare numele.

Cinste ție, soldat!

Cinste eroilor patriei!