Radu Țincu, medic primar în secția ATI de la Spitalul Floreasca, a explicat la Digi24 ce înseamnă „happy hypoxia”, un termen care alătură două cuvinte aparent contradictorii în limba engleză, „happy” (vesel) și „hypoxia” (hipoxie, lipsă de aer), dar care arată de fapt cât de parșivă și periculoasă poate fi boala dată de coronavirus: un bolnav poate avea o saturație a oxigenului de până la 65 la sută (în condițiile în care nu trebuie să scadă sub 93-94 la sută) și cu toate acestea, să fie pe picioare, fără să prezinte o simptomatologie severă. Apoi, brusc, are o cădere și ajunge să aibă nevoie de terapie intensivă. Unii dintre acești pacienți rămân dependenți de oxigen ventilat chiar și după ce organismul scapă de virus.
„În momentul în care îi monitorizăm, vedem că au un deficit în saturația oxigenului, o scădere a acestei saturații. Vin cu saturații de 65-70 la sută, fără să aibă neapărat o simptomatologie alarmantă. În mod normal, la un pacient care are o saturație atât de mică, ne așteptăm să resimtă mult mai acut lipsa de oxigen decât o face în realitate. Este ceea ce se numește „silent hypoxia” (hipoxia tăcută) și „happy hypoxia”. Este o hipoxie care nu-ți creează niciun fel de simptom decât în momentul în care ajungi să fii intubat. Este un prag foarte labil între momentul în care ai această saturație – pe care o suporți foarte bine – și momentul în care ajungi să fii intubat. Suntem surprinși, vă spuneam, că acești pacienți au o simptomatologie foarte redusă comparativ cu starea lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, imaginile tomografice sunt catastrofale, este o afectare pulmonară bilaterală, cu afectări de peste 50-60-70 la sută din ambele câmpuri pulmonare”, a explicat medicul Radu Țincu la Digi24.
Un virus viclean
Pacienții cu „happy hypoxia” nu au niciun fel de semnal,