ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
„Nici un istoric serios, care se va ocupa cu
istoria secolului XX românesc, nu va putea ocoli sau ignora această
extraordinară aventură spirituală pornită din străfundurile ethosului
românesc”.
Vintilă Horia,
Intelectualii și Mișcarea Legionară. Mari conștiințe românești
„Numele lui Corneliu Codreanu a fost și încă este rostit cu teamă”
ARGUMENT
„ …Codreanu a făcut din mine
un fanatic român. Cât timp judec în istorie
– iar nu în absolut – nu pot gândi nimic
fără să țin seama de neamul meu”.
(Mircea Eliade, Jurnalul portughez)
Personalitate marcantă a curentului național-creștin interbelic și
fondatorul Legiunii Arhanghelul Mihail, Corneliu Zelea Codreanu a fost
și, din păcate, rămâne încă un personaj defăimat, reprimat, ignorat în
ultimii 80 de ani de istorici, și nu numai.
Azi ca și ieri o serie de auto-proclamați „specialiști”,
lansați/acreditați directori ori prezidenți ai unor institute ori
„comitete și comiții” de „studiu și investigare” prin oculte și vinovate
legături cu diverse Servicii și Centre de putere, influențează,
cenzurează, deturnează și, în consecință, schimonosesc Istoria însăși.
Așa cum ieri curentul național-creștin era tratat în cheie marxistă,
combătut vehement cu „mânie proletară”, tot așa astăzi, în noul registru
„democratic” post-comunist, același fenomen este fals interpretat,
stigmatizat în maniera reducționistă a „corectitudinii politice”,
omniprezente și omnipotente, din păcate, în societatea românească
actuală.
Radiografia evoluției societății românești de la 1848 la 1948 ne indică faptul că instaurarea comunismului în România a reprezentat un moment de fractură care – în sensul teoretizărilor
lui Vilfredo Pareto – a stopat procesul gradual al circulației elitelor.
Evoluția firească a societății românești a fost în chip brutal
întreruptă de comunism, care a lichidat vechea elită cultural-politică
și economică a țării și a impus o pseudo-elită ce s-a instaurat și regenerat în temeiul unor criterii ale unui „nou” sistem de valori, pe care îl putem caracteriza drept antisistem de selecție.
Pe fondul trădării Occidentului față de țările Europei Est-Centrale,
după 1944-1945, în România acest proces s-a produs în condiții mult mai
dure decât în alte țări rămase dincoace de Cortina de Fier a lui Stalin. „Execuția celor 100 000 de oameni care, în pofida păcatelor lor, alcătuiseră fenomenul românesc” [1], după cum consemna Mircea Eliade în Jurnalul portughez, s-a
făcut prin teroare și abuz, iar cei care au inițiat și organizat acest
sistem samavolnic împotriva semenilor poartă încă stigmatul „păcatului
lui Cain”. Într-un sens mai larg, pseudo-elita de după 1944-1945,